meditatie...

Buna! Nu stiu ca m a determinat sa incep acest dialog cu tine, si cand spun asta nu ma refer la o persoana anume..cred ca ma rezum doar la mine, subconstientul care nu ma lasa decat sa te descriu si care ma face sa constientizez mai mult ceea ce de fapt sunt sau as vrea sa fiu…tot ma intreb daca existenta mea reflecta ceva in aceasta lume mica si totodata mare in care ma aflu…si daca stau bine si ma gandesc ajung la concluzia ca e ceva normal sa ma intreb,,,raspunsul s a nascut odata cu mine… daca stiu care e scopul meu pe acest taram, daca traiesc ceea ce gandesc, daca imi dau seama ca nu sunt singur, poate voi gasi mai multa forta sa afirm cu tarie ca sunt o fiinta cu trup si suflet care fiecare zi imi este data sa vad realitatea fata in fata…nu vreu sa intru intr o discutie filosofica sau prea abstracta insa vreu doar sa subliniez capacitatea mea simpla de altfel care ma face sa reflectez la tema existentei mele…de ce m am nascut eu si nu altul? De ce nu pot sa am rabdarea necesara pentru atatea lucruri marunte care ma face sa fiu atat de vulnerabil, uneori…De ce nu pot `vedea` ce alti pot sa `vada` inaintea mea? De ce sunt atat de slab cand pot mai mult? De ce sunt egoist? De ce atat timp pierdut? De ce fac diferente? De ce nu pot sa recunosc raul facut..sau mai bine zis de ce uneori nu mi pot constientiza actiunile? De ce nu sunt in stare sa respect un program? De ce nu ascult? De ce fac atata zgomot? De ce atata mizerie si fum? De ce atatea fapte rele care se repeta parca la nesfarsit? De ce cuvintele urate le inlocuieste pe cele frumoase? De ce atata stres? De ce atata ura pentru fratii nostrii de langa noi? De ce atata comoditate si abuz?...si multe `de ce-uri`…care pot continua pana ramanem doar cu un simplu `de ce`.. ratiunea omului drept si bun poate sa ofere unele raspunsuri mai mult sau mai putin acceptate de noi in general…uneori vrem sau nu putem distinge adevarata libertate care desparte binele si raul…lasam ca timpul sa treaca atat de usor pe langa noi, fara sa recunoastem ca de fapt suntem si noi o parte din el…e atat de usor sa vorbim de unele lucruri care ne sensibilizeaza insa nu avem curajul sa trecem la fapte…fapte care conteaza…care spun multe fara sa le mai inventam…care iti dau curaj…care ne impulsioneaza…care ne arata adevarata identitate…care ne face sa suferim si sa ne bucuram totodata…care ne apasa dar in acelasi timp ne si ridica…care ne face sa dam o mana de ajutor si acelui care are nevoie de ajutor…si care ne reflecta actiunile noastre…care sunt multe…multe, dar nu traite…ci mai degraba lipsite fara interes…mi e si frica sa recunosc ceea ce defapt e adevarat…uneori ma inspaimant de starea mea dar in acelasi timp ma consoleaza prezenta Lui…care e peste tot…care e adevar si dreptate…care e iubire –e raspunsul meu la intrebarile mele… pentru aceasta am fost creat…acum, aceasta responsabilitate imi revine…trebuie doar sa recunosc si sa accept viata asa cum este ea si impreuna cu El sa merg pe calea cea buna. De multe ori uit bunatatea care imi este oferita si ma comport ca un egoist, ca unul care are fara sa imparta, fara sa traiesc iubirea ce mi a fost incredintata…nu mi ramane dacat sa cer iertare pentru aceste actiuni mai putin folositoare si sa ma coport ca un crestin adevarat…voi incerca sa constientizez mai des aceasta prezenta iubitoare care m a creat si sa traiesc cuvantul Sau care ma conduce in drumul vietii…in fiecare zi multumesc pentru acest dar care mi a fost oferit…asa cum planta are nevoie de apa si soare pentru a creste asa si eu am nevoie de lumina Duhului sfant care sa reflecte realitatea prezentei Lui. Nu voi uita niciodata…acolo sus este cineva care ma iubeste!